Baza legala a dreptului de retentie o constituie art. 433 din Codul Comercial Roman:
"Carausul nu este obligat sa predea lucrurile transportate, pana cand persoana ce se prezinta a le primi nu-si indeplineste obligatiunile.
In caz de neintelegere, daca destinatarul plateste suma ce crede ca datoreste, si depune in acelasi timp si diferenta pana la suma pretinsa de caraus, acesta este dator a-i preda lucrurile transportate.
Daca scrisoarea de carat e la ordin sau la purtator, carausul se poate opune ca sa faca predarea, pana la restituirea exemplarului subscris de dansul."
Definitia dreptului de retentie:
In literatura de specialitate dreptul de retentie este definit ca fiind un drept real de garantie imperfect, in virtutea caruia cel care detine un bun mobil al altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul sa retina lucrul respectiv, sa refuze deci restituirea, pana ce creditorul titular al bunului ii va plati sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, intretinerea ori imbunatatirea acelui bun.
Dreptul de retentie se naste din lege si este independent de consimtamantul partilor (este rezultatul vointei legiuitorului si nu acordului partilor).
Conditiile generale de exercitare a dreptului de retentie:
a)existenta unei creante impotriva proprietarului(destinatarului) bunurilor transportate; creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila.
b)detentia bunurilor exercitata de catre titularul dreptului de retentie (transportator); este necesar ca transportatorul sa fie in posesia bunurilor transportate, iar aceasta posesie sa nu fie viciata prin frauda.
c)existenta unei legaturi intre creanta si bunurile transportate; pretul transportului este strans legat de marfa transportata.
Opozabilitate:
Dreptul de retentie este opozabil in primul rand debitorului cat si tertilor straini de raportul juridic care l-a prilejuit (transportul marfurilor). El nu confera prerogativa urmaririi bunului in mana altei persoane, functioneaza numai cat timp bunul se afla inca la transportator, dupa pierderea detentiei, prin restituirea de bunavoie a lucrului dreptul de retentie inceteaza.
Obiectul dreptului de retentie:
Bunurile mobile transportate pot face obiectul dreptului de retentie pentru plata pretului transportului actual. Nu pot constitui obiect al dreptului de retentie bunurile transportate in prezent pentru neplata pretului unui alt transport decat cel actual.
Conditiile speciale de exercitare a dreptului de retentie:
Regula este ca transportatorul poate sa exercite dreptul de retentie asupra marfurilor transportate, refuzand eliberarea acestora, pana cand persoana ce solicita a le primi nu-si indeplineste obligatiile (plata pretului transportului).
Exceptie de la regula: transportatorul nu poate sa refuze eliberarea la locul de sosire a marfurilor transportate, in situatia in care exista disputa cu privire la cuantumul datoriei. Transportatorul este obligat sa puna marfa transportata la dispozitia destinatarului, daca acesta achita suma recunoscuta si consemneaza diferenta aflata in discutie.
Concluzii:
Dreptul de retentie poate fi exercitat de transportator doar pentru o creanta rezultata din contractul de transport, recunoscuta de destinatar si neonorata de acesta.
Dreptul de retentie nu poate fi exercitat de transportator pentru incasarea pretului transportului atunci cand partile au convenit ca plata sa se faca la un anumit termen de la descarcarea marfurilor transportate: creanta nu este exigibila.
Nu se poate exercita un drept de retentie asupra marfurilor transportate in prezent pentru incasarea pretului unui transport anterior sau pentru alte datorii/creante ce nu au legatura directa cu prezentul transport.
pentru BursaTransport.ro
Iacob-Anca & Asociatii - Societate Civila de Avocati
