Povestea incepe pe vremea cand:
- Nicio firma din Romania NU detinea 20% Din TOTALUL VALORIC al exportului romanesc
- Productia de soft NU se numea industrie IT
- Uzinele SEMANATOAREA, POLICOLOR etc. NU fusesera inca promovate la categoria MALL
- Rahova si Grivita NU erau doar doua localitati prafuite bulgare, ci si niste fabrici de bere (la sticla si butoi, NU la pet) ale Bucurestiului
- Timpuri Noi era o uzina si NU un “peron pe partea dreapta”...
Intr-un cuvant, atunci cand epoca postindustriala abia incepuse (fara stirea noastra, a romanilor) situatia transportului de marfuri suna cam asa:
- Pe soselele patriei gafaiau inca Rabe si Saviem-uri, luate in locatie de gestiune de fostii lor soferi deveniti patroni
- Reginele transporturilor internationale erau fostele intreprinderi de stat (ITIA, ITBN, Transcom etc) in general privatizate prin MEBO, care, solicitate pentru un transport intern, iti raspundeau ca “parcurile lor auto sunt destinate exclusiv transportului international”.
- Tarifele de transport, in cazul fericit in care nu erai refuzat, erau calculate tur-retur, caci nimeni nu avea garantia reincarcarii din orasul de destinatie.
- Cele mai avansate mijloace de comunicare erau pager-urile (pentru cei tineri: Sunai la un numar de telefon, evident fix, si spuneai: Am un mesaj pentru 8571. Mesajul este: “Suna-ma, ca ti-am gasit o cursa!”). Cool, este?
Si, dragii mosului, in vremurile sus-pomenite, trei prieteni se chinuiau sa ingroape (sub un munte de ambalaje) o activitate de distributie in urma careia ramasesera doua dubite LT 28 si ceva cunostinte innodate in anii din urma.
Astfel, a aparut o noua idee de afacere: o casa de expeditie care sa faca legatura intre expeditori (ce stateau cu marfa in rampa) si transportatori (cu masinile goale in parcari).
Spre surprinderea generala (inclusiv a autorilor ) ideea a avut succes, firma ajungand in numai 2-3 ani sa intre in top-ul firmelor de transport.
Intre timp, unul din asociati (Dan Cotenescu) hotaraste sa se dedice exclusiv dezvoltarii unei platforme informatice pentru transporturi si asa ia nastere Bursa Transport (nu, Dane, ca am zis-o bine?). Si pentru ca nu ne-a uitat, firma Exinterm continua sa fie inregistrata pe Bursa la numarul 9. Nu este putin, tinand cont ca primele sase luni am tremurat intr-un garaj!
Se obisnuieste ca firmele sa imprumute din prestigiul partenerilor de afaceri. In decursul anilor sunt putine firme de prestigiu cu care sa nu fi colaborat. Voi aminti mai jos numai cateva din firmele prestigioase, din pacate astazi disparute din peisajul economiei romanesti, care ne-au onorat alegandu-ne ca parteneri de afaceri:
- Ulei Muntenia SA, devenita intre timp un Complex Comercial de succes;
- Agricover Buzau, Fabrica de ulei cumparata intre timp de grupul Bunge;
- Danubiana, transformata in teren de constructii de Tofan Group;
- Mondial Lugoj si Cesarom Bucuresti, cumparate si apoi inchise la inceputul crizei economice de grupul Lassesberger;
- Fabrica de Detergenti Timisoara, vanduta de concernul P&G dupa aproape 20 de ani de exploatare;
- Bestfoods Romania (KNORR), cumparat in anul 2000 si integrat concernului Unilever;
- Bengoss (adezivi pentru gresie si faianta), preluat de Dufa Deutek.
Incercam sa nu uitam ca FIRMELE SUNT OAMENI. Oamenilor care au insufletit locurile de mai sus, un sincer Multumesc!
