Decizia Curtii Constitutionale nr. 266/2014 privind medierea

General |  02-Jul-2014

Obligativitatea participarii la informarea despre avantajele medierii prevazuta la art. 2 alin. (1) si (12) din Legea nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator este neconstitutionala. (Decizia Curtii Constitutionale nr. 266/2014)

 

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie incepand cu anul 2013, in baza Legii nr. 115/2012: "Art. 2. (1). Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind medierea, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de prezenta lege".

 

Aceasta in conditiile in care, anterior acestor prevederi instituite de Legea nr. 115/2012, dispozitiile stabileau ca "persoanele fizice sau persoane juridice pot recurge la mediere in mod voluntar".

 

Mai mult, incepand cu 1 august 2013, toate cererile de chemare in judecata ale celor care nu se prezinta la sedinta de informare pot fi respinse de instante.

"Art. 2. (12) Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop (...)", se precizeaza in Legea medierii.

 

Aceste reglementari au fost, insa, declarate neconstitutionale de Curtea Constitutionala a Romaniei inca din 8 mai 2014, decizia propriu-zisa fiind publicata la data de 25 iunie 2014 in Monitorul Oficial. Este vorba despre Decizia nr. 266/2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 200 din Codul de procedura civila, precum si celor ale art. 2 alin. (1) si (12) si art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, din Monitorul Oficial, Partea I, nr. 464, din 25 iunie 2014.

 

Potrivit documentului, CCR admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de o societate comerciala si constata ca prevederile art. 2 alin. (1) si (12) din Legea nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator sunt neconstitutionale.

 

CCR a luat aceasta hotarare intrucat cele doua dispozitii din legea medierii contravin art. 21 din Constitutie, care consacra accesul liber la justitie.

 

"Obligativitatea participarii la informarea despre avantajele medierii reprezinta o ingradire a accesului liber la justitie, deoarece se constituie intr-un filtru pentru exercitarea acestui drept constitutional, iar prin sanctiunea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, acest drept este nu doar ingradit, ci chiar interzis", se mentioneaza in Decizia CCR.

 

Asadar, avand in vedere actul normativ publicat la data de 25 iunie 2014, sedinta de informare privind avantajele medierii nu mai este obligatorie. Prin urmare, instantele nu vor mai respinge cererile de chemare in judecata ale celor care nu se prezinta in prealabil la mediator.

 

Decizia Curtii Constitutionale are putere general obligatorie si va produce efecte numai pentru viitor, incepand cu data publicarii in Monitorul Oficial, adica din 25 iunie 2014.

 

Sedinta nu mai este obligatorie nici in unele cauze specifice.

 

Legea nr. 115/2012, care a modificat legea medierii, a introdus si un nou articol, 601, cel care prevede ca procedura prealabila instantei de judecata este obligatorie doar in unele materii.

 

Potrivit Deciziei CCR publicata la data de 25 iunie 2014, prin aceasta reglementare, legiuitorul a circumstantiat materiile in care partile sunt tinute sa faca dovada participarii la sedinta de informare, sub sanctiunea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata.

 

Mai exact, obligativitatea participarii la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu priveste toate materiile in care este posibila medierea, ci este limitata expres la anumite domenii, acestea fiind urmatoarele:

  • - in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
  • - in materia dreptului familiei (neintelegerile care tin de continuarea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor sau orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);
  • - in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
  • - in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
  • - in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
  • - in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila;
  • - in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

 

CCR nu considera, insa, ca si acest articol din lege este neconstitutional, ci apreciaza ca trebuie privit din prisma efectelor declararii ca neconstitutionale a prevederilor art. 2 alin. (1) si (12) din Legea nr. 192/2006.

 

Astfel, motiveaza magistratii in continuare, in cazul in care partile vor opta pentru mediere, in scopul rezolvarii diferendelor existente intre ele, acestea se vor prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii doar in situatia in care vor considera necesara participarea la o astfel de sedinta, pentru informatii si lamuriri cu privire la avantajele medierii.

 

"Cu aceasta ocazie, mediatorul are obligatia sa dea orice explicatii partilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea sa inteleaga scopul, limitele si efectele medierii, in special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului", se mentioneaza in hotararea CCR.

 

Insa, dupa cum se precizeaza in actul citat, participarea la sedinta de informare nu va mai reprezenta o obligatie pentru parti, ci o optiune voluntara a persoanelor interesate sa recurga la o asemenea metoda alternativa, facultativa, de solutionare a conflictelor.

 

 

Avocat Ciucă Marius Florin

Decizia Curtii Constitutionale nr. 266/2014 privind medierea
Formular asistenta