Raspunderea carausului - partea I

03-Mar-2021

 

Raspunderea transportatorului rutier de marfa este un subiect amplu si puternic dezbatut atat intre transportator si beneficiar, cat si intre transportator si asigurator CMR.

 

Despre raspunderea carausului in trafic intern si international, dar si despre cazuri sustinute in instanta si solutiile pronuntate in favoarea transportatorilor, a asiguratorilor sau a beneficiarilor, ne vorbeste Avocatul BursaTransport in 4 articole care vor fi publicate pe site-ul nostru in urmatoarea perioada.

 

Administratia BursaTransport

 

*

 

Limitele legale ale răspunderii transportatorului pentru pierdere și avariere reglementate de Codul Civil, Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi art. 23 si art. 25 din Convenția din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele, semnată la Geneva (CMR).

 

REGULA PRIVIND LIMITAREA RASPUNDERII TRANSPORTATORULUI SI EXCEPTIILE DE LA REGULA

 

PREAMBUL


Codul Civil constituie „dreptul comun“ în materie de răspundere a transportatorului rutier de marfă. Aceste prevederi legale se completează cu „legislaţia specială“ în materie, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere (art. 77 care prevede aplicabilitatea Convenţiei CMR transporturilor rutiere naţionale contra cost de mărfuri) şi Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele – Convenţia CMR (art. 23 – 27).

 

Practica instantelor de judecata este neunitara cu privire la aplicarea dispozitiilor legale, care reglementeaza raspunderea transportatorului in transportul rutier de marfa.

 

Prin urmare, partile unui contract de transport rutier de marfa, trebuie sa acorde o importanta deosebita acestui aspect, cu atat mai mult cu cat majoritatea societatilor de asigurare isi limiteaza raspunderea la valoarea raspunderii transportatorului conform Conventiei CMR. (Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere pentru transportul intern)

 

A.    REGULA PRIVIND LIMITAREA RASPUNDERII TRANSPORTATORULUI

 

Limitările cuantumului despăgubirilor calculate potrivit art. 23 din Convenţia CMR şi art. 77 alin. 2 din O.G. nr. 27/2011 se regasesc în art. 25 din Convenţia CMR potrivit căruia, în caz de avarie, despăgubirea nu poate să depăşească:

 

a) dacă totalul expediţiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi trebuit plătită în caz de pierdere totală;

b) dacă numai o parte a expediţiei a fost depreciată prin avarie, suma care ar trebui plătită în caz de pierdere a părţii depreciate.

 

Din corelarea legislaţiei speciale anterior menţionate, rezultă regula că în transportul intern cuantumul despăgubirilor nu poate depăşi echivalentul în lei a 2,5 USD per kilogram greutate brută marfă lipsă (potrivit art. 77 alineatul 2 din O.G. nr. 27/2011).

 

B.    EXCEPTII DE LA REGULA PRIVIND LIMITAREA RASPUNDERII TRANSPORTATORULUI


De la regula mai sus enuntata există trei  excepţii, când răspunderea transportatorului poate fi angajată şi pentru o sumă mai mare de 2,5 USD per kilogram greutate brută marfă lipsă. Aceste excepţii sunt clar menţionate în Convenţia CMR:


  1. expeditorul să declare valoarea mărfii sau
  2. să declarare un interes special la predare.
  3. se se retina culpa/neglijenta/dolul  transportatorului, atunci se vor aplica dispozitiile art. 29 din Conventia CMR

 

O despăgubire mai mare, trebuie plătită – atât în cazul pierderii, cât și în acela al avarierilor – doar atunci când, fie există o vină gravă în sensul art. 29 CMR, având drept urmare eliminarea limitărilor răspunderii, fie în cazul declarării valorii (articolul 24 CMR) sau al unui interes special pentru o expediere fără avarieri, care a fost comunicat (articolul 26 CMR).

 

Asadar, daca se constata vina/neglijenta transportatorului, atunci se vor aplica dispozitiile art. 29 din Conventia CMR, care prevad faptul ca "transportatorul nu are dreptul sa se prevaleze de dispozitiile prezentului capitol care exclud sau limiteaza raspunderea sa sau care rastoarna sarcina probei, daca paguba a fost provocata din dolul sau sau dintr-o culpa care ii este imputabila si care, in conformitate cu legea tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat, este considerata echivalenta cu un dol; acelasi lucru este valabil si daca faptele savarsite cu dol sau culpa sunt ale prepusilor transportatorului sau ale oricarei alte persoane la serviciile carora el recurge pentru executarea transportului, daca acesti prepusi sau persoane lucreaza in exercitiul functiunii lor. In acest caz, prepusii sau celelalte persoane nu au dreptul de a se prevala, in ceea ce priveste raspunderea lor, de dispozitiile din prezentul capitol, mentionate in paragraful 1."


Potrivit art. 24 din Convenţia CMR, expeditorul poate să declare în contractul de transport, contra plăţii unui supliment de preţ convenit cu transportatorul, o valoare a mărfii care depăşeşte limita de 2,5 USD per kilogram greutate brută marfă lipsă şi, în acest caz, valoarea declarată înlocuieşte această limită.

 

Potrivit art. 26 din Convenţia CMR, expeditorul poate fixa, făcând menţiunea respectivă în scrisoarea de trăsură şi contra plăţii un supliment de preţ stabilit convenit, suma care reprezintă un interes special la eliberare, pentru cazul unei pierderi sau avarii şi pentru cazul depăşirii termenului convenit. În această situaţie, expeditorul poate pretinde, independent de despăgubirile prevăzute în art. 23, art. 24 şi art. 25 şi până la concurenţa contravalorii interesului declarat – o despăgubire egală cu paguba suplimentară pentru care s-a făcut dovada.

 

În plus, faţă de despăgubirile stabilite potrivit art. 23 – 27 din Convenţia CMR şi art. 77 alin. 2 din O.G. nr. 27/2011, transportatorului i se poate pretinde – art. 27 din Convenţia CMR – şi plata unei dobânzi calculate la 5% pe an, dobânzi care curg din ziua reclamaţiei adresate în scris transportatorului, sau, dacă nu a existat o reclamaţie, din ziua introducerii acţiunii în justiţie.

 

Prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele – Convenţia CMR se aplică prioritar faţă de prevederile Codului Civil.

 

Potrivit art.41 din Convenție, sub rezerva dispozitiilor articolului 40, este nulă și fără nici un efect orice stipulație care, direct sau indirect, ar deroga de la dispozițiile prezentei convenții. Prin urmare dispozitiile art. 23-29 din Conventie au caracter imperativ, iar partile nu pot deroga de la acestea, orice conventie contrara fiind nula.


Transportul rutier de mărfuri în trafic internațional


Dispozitiile art. 23 din Conventia CMR, prevad urmatoarele:

"1. Cand, in conformitate cu dispozitiile prezentei conventii, este pusa in sarcina transportatorului o despagubire pentru pierderea totala sau partiala a marfii, aceasta despagubire este calculata dupa valoarea marfii la locul si in momentul primirii acesteia pentru transport.

2. Valoarea marfii este determinata pe baza cursului bursei sau, in lipsa acestuia, pe baza pretului curent a pietei, sau, in lipsa amandurora, pe baza valorii uzuale a marfurilor de acelasi fel si de aceeasi calitate.

3. Totusi, despagubirea nu poate depasi 8,33 unitati de cont pe kg de greutate bruta lipsa  

4. In plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale si alte cheltuieli ivite cu ocazia transportului marfii, in totalitate in caz de pierdere totala si proportional in caz de pierdere partiala; alte daune-interese pentru pierdere nu sunt datorate.

5. In caz de intarziere, daca cel in drept face dovada ca din aceasta intarziere a rezultat un prejudiciu, transportatorul este tinut sa plateasca daune care nu pot depasi pretul transportului.

6. O despagubire mai mare nu poate fi pretinsa decat in caz de declarare a valorii marfii sau de declarare de interes special la predare, conform articolelor 24 si 26. ....................."


În ceea ce privește limita răspunderii transportatorului pentru pierderea totală sau parțială a mărfii, lucrurile sunt destul de clare, respectiv dacă valoarea mărfii pierdute este mai mare decât 8,33 DST/kg de marfă brută lipsă, atunci despăgubirea se va plafona la acest nivel, conform dispozitiilor art. 23 alin. 3 din Conventie.

 

Art. 27 alin. 1 din Conventie prevede faptul ca se poate solicita și restituirea cheltuielilor ocazionate de transport alături de dobânzi pentru întreaga despăgubire în cuantum de 5% pe an, calculate din ziua reclamației adresate în scris transportatorului sau, în lipsă, din ziua introducerii acțiunii în justiție.

 

Dispozitiile art. 25 din Conventia CMR prevad urmatoarele:

 

“1. În caz de avarie, transportatorul plăteşte contravaloarea deprecierii mărfii, calculată pe baza valorii stabilite în conformitate cu articolul 23 paragraful 1, 1 şi 4.

2. Totuşi, despăgubirea nu poate să depăşească:

a) dacă totalul execuţiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi trebuit plătită în caz de pierdere totală;

b) dacă numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care ar trebui plătită în caz de pierdere a părţii depreciate.” 

 

Asadar, cu referire la limita despagubirilor in privinta avarierii marfii, lucrurile nu sunt atat de clare, intrucat, noțiunea de avariere a mărfii nu este definită prin Convenția CMR, si nu dă nicio informație în acest sens, astfel încât trebuie să se recurga la noțiunea de avariere stipulată în legislațiile naționale aplicabile. In acest sens, s-a retinut că orice modificare negativă a substanței bunului, ca de pildă udarea, zgârierea, fisurarea, zdrobirea, murdărire, amestecare sau poluare chimică cu substanțe în cazul mărfurilor în vrac sau a fluidelor, dacă acestea duc la o depreciere a substanței, ruginirea, oxidarea, dar și alte prejudicieri ale calității bunului transportat, de natură să îi reducă valoarea, precum preluarea unui miros, reprezinta avarierea marfii.

 

Conform art. 25 alin. (1) din Convenția CMR, despăgubirea se va stabili aplicând procentul de avariere la valoarea mărfii calculată potrivit regulilor incidente în caz de pierdere a acesteia, respectiv valoarea mărfii determinată pe baza cursului bursei, prețului curent al pieței ori pe baza valorii uzuale a mărfurilor de același fel și aceeași calitate, la care se adaugă restituirea corespunzătoare a cheltuielilor ocazionate de transport și dobânzi în cuantum de 5% pe an.

 

Cu toate acestea, alin. (2) al aceluiași articol introduce o plafonare a despăgubirilor ce pot fi acordate, respectiv nu se poate depăși în nicio situație suma care ar fi fost plătită în caz de pierdere totală sau parțială a mărfii.

 

În cazul în care marfa a fost avariată în proporție de 100%, atunci despăgubirea va fi limitată la suma care ar fi fost plătită în caz de pierdere totală a mărfii, adică 8,33 DST/kg înmulțit cu numărul total de kilograme de marfă ce au fost date spre transport.

 

Controversa intervine în situația în care marfa a fost avariată doar în parte, când textul Convenției precizează că despăgubirea se limitează la suma care ar trebui plătită în caz de pierdere a părții depreciate.

 

In interpretarea art. 25 alin. (2) lit. b) din Convenția CMR, pentru a determina care anume este partea depreciată din marfa transportată trebuie să se stabilească dacă aceasta are vocația de a fi divizată și, astfel, să se identifice și să se separe partea depreciată de partea intactă ori, din contră, marfa nu poate fi divizată, caz în care orice depreciere se va acoperi în limita calculată ținând cont de întreaga cantitate de marfă transportată. 

 

In ceea ce priveste dauna ca urmare in paralel, atat a avarierii bunului transportat, cat si a intarzierii, s-a retinut ca se vor acoperi in mod cumulat ambele daune, intrucat, la fapta de sine-stătătoare a avarierii, poate apărea o daună prin întârziere, de exemplu, atunci când bunurile transportate nu sunt livrate în termenul agreat, înregistrându-se astfel o pierdere de producție, de exemplu, fructele livrate prea târziu pentru producerea de marmeladă, care în plus se și alterează ca urmare a livrării întârziate.

 

Este de retinut faptul ca, pe de o parte, o polita de asigurare CMR trebuie sa includa si pretentiile articolului 29 din Conventia CMR, iar suma asigurata sa fie suficient de mare astfel incat sa cuprinda si pretentiile articolului mentionat, iar, pe de alta parte,fiecare casa de expeditie si fiecare transportator, care incheie un contract de transport sau de expeditie, este responsabil pentru neglijenta subcontractorului conform articolului 3 din Conventia CMR; de aceea fiecare din participanti trebuie sa aiba o asigurare CMR valabila si cuprinzatoare. 

 

Transportul rutier de mărfuri în trafic intern

 

În privința transportului rutier de mărfuri în trafic intern este valabil raționamentul evocat mai sus, în conformitate cu art. 77 alin. (2) din OG nr. 27/2011, in sensul ca valoarea limitei de despăgubiri prevăzută în art. 23 pct. 3 din Convenția CMR se modifică de la 8,33 DST/kg de marfă brută lipsă, la echivalentul în lei a 2,5 USD/kg de marfă brută lipsă.

 

Se identifica două tipuri de răspundere: atât între transportator și beneficiar, cât și între transportator și asigurator  CMR.

 

Pornind de la problemele intalnite in practica, privind limitarea raspunderii transportatorului pentru pierdere și avariere, redam in anexele la prezentul material, solutii pronuntate de catre instantele de judecata din Romania, atat in favoarea transportatorilor, in favoarea asiguratorilor,  cat si in favoarea beneficiarilor.

 

 

Avocat BursaTransport